Biodiversitate
Pe teritoriul parcului există o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european unele dintre acestea fiind habitate prioritare:
- Tufărişuri scunde alpine şi boreale;
- Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar);
- Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar);
- Pajişti calcifile alpine şi subalpine;
- Pajişi montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase (habitat prioritar);
- Pajişti cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monilinion caerulae);
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin;
- Pajişi aluviale din Cnidion dubii;
- Pajişi de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);
- Fâneţe montane;
- Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);
- Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase ;
- Peşteri închise accesului public;
- Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
- Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
- Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion);
- Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea).
Harta
Harta
Aceste panouri fac parte din Traseul tematic „Povestile Pädurii in Parcul National Buila-Vanturarita”, finantat in anul 2009 de Deutsche Bundesstiftung Umwelt si Alfred Toepfer Stiftung F.V.S. in cadrul programului NatuRegio – Trainees for Nature.
În anul 2016 acest traseu tematic a fost refăcut si prelungit eu sprijin si finantare din partea DocProcess, flind implementat da Asociatia Kogayon în parteneriat cu Administrația Porcul Național Buila Vânturarița.
În prezent, panourile au fost replicate si în alte zone de păduri cu biodiversitate ridicata și importanță în conservare.
Fagul
Fagul poate avea o viată foarte lungă ajungând chiar si la memorabila vârstã de 400 de ani!
Scoarta este deschisắ la culoare, gri-deschis si este foarte netedã.
Fructul fagului se numeste jir si este mâncarea preferatã a mistretilor!
Carpenul
Carpenul are o medie de vârstă de cca. 100 de ani!
Are un trunchi viguros, cu coaja netedă, de culoare cenușiu-închisă.
Carpenul face fructe abia după 20 de ani, acestea numindu-se achene.
Paltinul
Paltinul poate adesea ajunge la 40 m înaltime!
La copacii tineri, scoarta este moale si gri, dar devine mai asprã cu vârsta si se desface în solzi.
Lemnul paltinului este foarte apreciat pentru realizarea de instrumente muzicale.
Mesteacăn
Mesteacanul trăiește pînă la cca. 150 de ani.
Are o scoarță netedă, se decojește și se rupe în fâși în mod natural!
Mesteacănul este o
"specie pionieră", adică este printre primele care crește pe solurile virane sau mai puțin primitoare.
Molidul
Molidul poate ajunge la o înăltime până la 50 m
Are scoarta brun-roscată uneori cenusie, netedã când arborele este tânăr.
Îl deosebim de brad prin culoarea trunchiului mai roscatã si prin dispunerea acelor de jur împrejurul ramurii.
Laricele
Laricele (sau zadă) se deosebește de celelalte conifere: îi cad acele toamna!
Se observă cel mai bine toamna când smocurile
în care sunt dispuse acele se îngalbenesc, urmând să cadă.
Conul are forma unui ou si poate rezista ani de zile pe ramura, înainte să cadă!
Tisa
Este o specie rară și declarată monument al naturii.
Poate atinge 14 m.
înăltime si un diametru de 6 m.
Are scoarta este de culoare roscată.
Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind fructul său rosu!