Biodiversitate
Pe teritoriul parcului există o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european unele dintre acestea fiind habitate prioritare:
- Tufărișuri scunde alpine și boreale
- Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar)
- Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar)
- Pajiști calcifile alpine și subalpine
- Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioare (habitat prioritar)
- Pajiști cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monillion caerulae)
- Comunități de lizeră cu ierbori înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan și alpin
- Pajiști aluviale din Cnidon dubii
- Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis)
- Fânețe montane
- Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)
- Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase
- Peșteri închise accesului public
- Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum
- Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum
- Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)
- Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea).
Fag
Fagul poate avea o viată foarte lungă ajungând chiar si la memorabila vârstã de 400 de ani!
Scoarta este deschisắ la culoare, gri-deschis si este foarte netedã.
Fructul fagului se numeste jir si este mâncarea preferatã a mistretilor!
Carpen
Carpenul are o medie de vârstă de cca. 100 de ani!
Are un trunchi viguros, cu coaja netedă, de culoare cenușiu-închisă.
Carpenul face fructe abia după 20 de ani, acestea numindu-se achene.
Paltin
Paltinul poate adesea ajunge la 40 m înaltime!
La copacii tineri, scoarta este moale si gri, dar devine mai asprã cu vârsta si se desface în solzi.
Lemnul paltinului este foarte apreciat pentru realizarea de instrumente muzicale.
Mesteacăn
Mesteacanul trăiește pînă la cca. 150 de ani.
Are o scoarță netedă, se decojește și se rupe în fâși în mod natural!
Mesteacănul este o
"specie pionieră", adică este printre primele care crește pe solurile virane sau mai puțin primitoare.
Molid
Molidul poate ajunge la o înăltime până la 50 m
Are scoarta brun-roscată uneori cenusie, netedã când arborele este tânăr.
Îl deosebim de brad prin culoarea trunchiului mai roscatã si prin dispunerea acelor de jur împrejurul ramurii.
Larice
Laricele (sau zadă) se deosebește de celelalte conifere: îi cad acele toamna!
Se observă cel mai bine toamna când smocurile
în care sunt dispuse acele se îngalbenesc, urmând să cadă.
Conul are forma unui ou si poate rezista ani de zile pe ramura, înainte să cadă!
Tisa
Este o specie rară și declarată monument al naturii.
Poate atinge 14 m.
înăltime si un diametru de 6 m.
Are scoarta este de culoare roscată.
Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind fructul său rosu!