Se spune că în zonă a existat un cioban bogat care stăpânea ţinuturile deluroase de la poalele Builei. Acesta avea 4 fii pe numele lor Costea, Bărbat, Dobre si Bodea, cărora le-a împărţit moşia. Aceştia au întemeiat satele: Costeşti pe Valea Costeşti, Bărbăteşti şi Bodeşti pe Valea Otăsăului şi Dobriceni pe Valea Dobricenilor.
Se spune că înainte de a deveni domnitor al Ţării Româneşti, Matei Basarab a scăpat de urmărirea unei cete de turci schimbând veşmintele cu un arnăut de-al său, de unde numele locului Arnota (muntele şi mănăstirea) şi ascunzându-se într-o mlaştină pe locul căreia a construit o mănăstire când a fost înscăunat domn, locul unde îşi şi află locul de veci domnitorul, alături de tatăl său.
Pahomie numele de călugăr al marelui ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, în anii 1519-1520, zideşte şi Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea Masivului Buila, în drumul pe care-l căuta prin pădure ca să ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea cel Rău, îşi găseşte salvarea vieţii sale şi a celor care îl însoţeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localităţile învecinate, pentru a face rost de hrană.
Schitul are hramul „Cuvioasa Paraschiva”, de la numele mamei episcopului Climent. Acest schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului, în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele Muntelui Buila, unde a fost “pătrunsă de durerile facerii” în locul numit astăzi Pătrunsa.
